lectia de educatie fizica si sport in invatamantul liceal

Caracteristicile educatiei fizice în învatamântul liceal

         Învatamântul liceal reprezinta o etapa superioara a sistemului nostru de învatamânt, urmând  firesc - dupa cea gimnaziala si fiind premergatoare celei universitare. Este, sau ar trebui sa fie, etapa în care predomina calitatea procesului de instruire (nu numai la educatie fizica), pe fondul unei apreciabile adaugiri, la educatia fizica, de ordin cantitativ, consecinta a caracterului combinat "linear - concentric" al programei de specialitate.

         În momentul de fata, învatamântul liceal este structurat pe doua nivele: ciclul inferior al liceului - ce cuprinde clasele a IX-a si a X-a - si ciclul superior - ce cuprinde clasele a XI-a si a XII-a. La nivelul liceului, educatia fizica a fost prevazuta dintotdeauna cu volum de doua ore pe saptamâna în planul de învatamânt, la toate clasele. Acum, în contextul reformei Învatamântului de dupa 1996, problema educatiei fizice la licee este deosebit de surprinzatoare pentru o tara care vrea sa se "alinieze" la Europa, dar care nu vrea sa vada cum stau lucrurile pe acest plan.

         În planurile de învatamânt, disciplina educatie fizica apartine ariei curriculare "Educatie fizica si sport". Alocarea orelor de educatie fizica în cadrul filierelor, profilurilor si specializarilor ciclului inferior al liceului  este urmatoarea: doua ore în trunchiul comun (CD) la toate filierele, profilurile si specializarile învatamântului liceal, cu exceptiile: 1) specializarea coregrafie, din cadrul filierei vocationale, profilul artistic unde aceste ore sunt alocate curriculum-ului diferentiat, respectiv educatiei artistice specializate; 2) profilul sportiv, din cadrul filierei vocationale, unde aceste ore sunt alocate pregatirii sportive practice. O ora în trunchiul comun (TC), la scoala de arte si meserii. Tot aici, dar în cadrul curriculum-ului diferentiat: Zece ore (opt ore pregatire practica specifica fiecarei discipline sportive si doua ore pregatire sportiva teoretica). O ora în curriculum-ul diferentiat la filiera vocationala, profilul militar, specializarile liceelor MAI si MAPN. si doua ore în curriculum-ul la decizia scolii (pregatire sportiva practica), la profilul sportiv. 

         La nivelul ciclului superior al liceului lucrurile stau astfel: o ora pe saptamâna  în trunchiul comun (TC), la: filiera teoretica (toate profilurile si specializarile), filiera vocationala (profil teologic, toate specializarile); filiera vocationala (profil pedagogic, toate specializarile); filiera tehnologica (toate calificarile profesionale). În curriculum-ul diferentiat (CD), la filiera vocationala (profil artistic, specializarile muzica, arhitectura, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative). Doua ore pe saptamâna în trunchiul comun TC), la filiera vocationala (profil militar MAI, specializarea stiinte sociale); în curriculum-ul diferentiat CD), la filiera vocationala (profil artistic, specializarea arta actorului). Trei ore pe saptamâna, la filiera vocationala (profil militar MAPN, specializarea matematica, repartizate astfel: doua ore în trunchiul comun (TC) si o ora în curriculum-ul diferentiat (CD), pentru care a fost elaborata o alta programa scolara, prezentata în document separat.

         În afara acestor categorii de ore, planurile de învatamânt mai prevad si ore de ansamblu sportiv, în numar de o ora pe saptamâna pentru o grupa constituita, care intra în norma profesorului  de educatie fizica si se poate realiza si în ziua de sâmbata.

         Daca elevii unei clase opteaza pentru a beneficia si de o ora din curriculum-ul la decizia scolii si conducerea scolii o aproba, atunci aceasta ora se va organiza cu precadere ca activitate cu caracter de aprofundare/extindere a capacitatilor si competentelor elevilor de a practica o ramura - proba de sport. Activitatea se ve realiza pe doua grupe constituite pe sexe si optiuni cuprinzând fiecare minimum 12 elevi. Aceasta activitate didactica nu poate fi organizata cu întreaga clasa, deoarece nu este posibil ca toti elevii (fete - baieti) sa manifeste o singura optiune care sa le satisfaca interesele si aptitudinile.

         Predarea disciplinei educatie fizica  la nivelul ciclului superior al liceului, indiferent de filiera, profil si specializare, se centreaza pe urmatoarele directii:

-         consolidarea - perfectionarea - extinderea, dupa caz, a fondului de deprinderi specifice diferitelor discipline sportive si a cunostintelor aferente acestora;

-         perfectionarea capacitatii de practicare optionala, sub forma de întrecere - concurs a disciplinelor sportive însusite;

-         continuarea dezvoltarii calitatilor motrice, cu precadere în forme combinate de manifestare a acestora;

-         abordarea, dupa caz, a componentelor capacitatii motrice solicitate de domeniul în care se specializeaza elevii;

-         asigurarea conditiilor de pregatire a probelor specifice incluse în examenul de bacalaureat, pentru elevii interesati;

-         extinderea ofertei de continuturi cu discipline sportive dorite de catre elevi, a caror practicare se poate continua si în activitatea independenta;

-         transmiterea catre elevi a unor programe cu exercitii de întretinere fizica si a cunostintelor necesare aplicarii lor.

          Modelul final de educatie fizica din învatamântul liceal trebuie sa reflecte finalitatile acestui proces instructiv - educativ, având în vedere ca majoritatea absolventilor nu mai urmeaza o alta forma de învatamânt si ca vor desfasura activitatea în diferite sectoare ale vietii cultural - sociale si economice. Componentele si structura acestui model final sunt asemanatoare, în general, cu cele specifice modelului final si al celor intermediare (pe clase) specifice educatiei fizice din învatamântul gimnazial. Difera, esential, aspectele de ordin cantitativ si - mai ales - calitativ. Sintetizând, se poate afirma ca absolventul învatamântului liceal trebuie sa aiba:

-         indici superiori de dezvoltare fizica corecta si armonioasa;

-         calitati motrice de baza cu potente de manifestare eficienta a tuturor formelor specifice;

-         sistem bogat si elevat de cunostinte teoretice de specialitate;

-         deprinderi si priceperi motrice de baza si utilitar - aplicative, corect însusite si eficient valorificate;

-         deprinderi specifice probelor si ramurilor de sport prevazute de programa si capacitatea de a le aplica (adica "pricepere") în conditiile solicitate de viata (inclusiv cele necesare petrecerii utile si placute a timpului liber).

        

Obiectivele educatiei fizice, la acest ciclu de învatamânt, deriva din modelul anterior. Acestea sunt:

1)      integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în actiuni de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice proprii;

2)      valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea si în practicarea competitionala si/sau necompetitionala a disciplinelor sportive;

3)      analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului.

          Metodologia de realizare a obiectivelor la aceasta treapta de învatamânt nu ridica probleme esentiale de diferentiere fata de treapta anterioara de învatamânt. Majoritatea elementelor de continut sunt acum reluate, pe un plan superior ca volum - intensitate - complexitate. Apar aspecte suplimentare pe planul autoorganizarii, autoconducerii si autoaprecierii. Se manifesta, de asemenea, mai pertinent respectarea optiunilor elevilor, mai ales pentru practicarea unor probe sau ramuri sportive (motivate din punct de vedere al dotarii materiale specifice sau,  de "ofertele" locale. În aceeasi masura cresc rolul si ponderea temelor pentru acasa, care vizeaza, cu precadere, dezvoltarea calitatilor motrice de baza, dar si consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice. În cazul grupurilor scolare industrale se pune problema necesitatii de a se folosi o metodologie care sa vizeze - prioritar - dezvoltarea calitatilor motrice specifice exersarii meseriilor respective, prevenirea aparitiei atitudinilor deficiente sau stabilirii deficientelor fizice pe care le implica profesiile specifice si chiar consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice de baza sau utilitar - aplicative incluse în "fluxul tehnologic" specific. La acest nivel, de mare valoare praxiologica sunt masurile pentru formarea reflexelor de autoasigurare si de postura corporala corecta.

         Ca forma organizatorica de baza, lectia de educatie fizica are tipologie si structura asemanatoare cu cea de la învatamântul gimnazial. Predomina, totusi, lectiile de tip "consolidare" sau chiar de "perfectionare", cele de tip "învatare" (sau de initiere primara) fiind putine. Destul de frecvent, la colectivele (clasele) de elevi deosebit de bune si omogene din punct de vedere al dezvoltarii indicilor somatici si functionali, nu se mai face veriga a III-a din lectie, destinata integral optimizarii dezvoltarii fizice. Întrecerea, mai ales sub forma de concursuri regulamentare, deci pe baza prevederilor regulamentelor oficiale, capata pondere mult sporita fata de ciclul anterior de învatamânt (gimnazial).

          În lectii creste participarea elevilor la organizarea, conducerea si evaluarea propriilor executii sau a executiilor colegilor de grup. Elementele de autoorganizare si autoconducere (individuala sau în grup) sunt frecvente în multe verigi ale lectiei. Important este ca sa se cuprinda - în aceste actiuni pedagogice - cât mai multi elevi sau chiar toti; tehnicile de autoorganizare, autoconducere si conducere a colegilor si - implicit - de autoevaluare, trebuie sa fie transferabile în activitatea independenta din timpul liber al elevilor.

          În lectii se lucreaza sau ar trebui sa se lucreze, mult sau chiar exclusiv pe grupe de nivel valoric biomotric "deschise", în toate verigile (excluzându - le pe prima si pe ultima). În acest grupe, de cele mai multe ori liderii (adica si colaboratorii profesorului) trebuie sa fie alesi de catre colegi, cu toate ca în realitate - în majoritatea cazurilor - sunt numiti de catre profesor. De ce pe grupe valorice "deschise"? Pentru ca, în lectie, conform principiului accesibilitatii, trebuie sa se modifice grupele în functie de temele abordate, cel putin! Posibilitatile individuale ale fiecarui elev nu sunt la acelasi nivel pentru toate temele abordate. si la verigile netematice se poate aplica aceasta tratare diferentiata pe grupe valorice. Teoretic este corect; practica poate sa confirme sau sa infirme.

          Tratarea diferentiata în functie de sex, este o necesitate atât sub aspectul dozarii efortului, cât si al continutului instruirii (mai ales pentru fete în gimmnastica, dar si pentru baieti în fotbal sau rugby, etc.).

          Temele pentru acasa se dau, aproape exclusiv, pe parcursul lectiei si nu în ultima veriga.

          Creste, în lectie, preocuparea profesorului de a constientiza procesul de efectuare a exercitiilor fizice, de a explica - în mod stiintific - efectele acestor exercitii si necesitatea unei metodologii cât mai corecte si eficiente (ca dozare a efortului fizic, formatii de lucru, refacere dupa efort, etc.).

          Sunt necesare câteva sugestii metodologice privind activitatea didactica în formele de organizare si realizare a educatiei fizice si sportului în liceu. Dat fiind faptul ca în clasele a IX-a se formeaza colective cu elevi proveniti din medii scolare diferite, având cunostinte si deprinderi diferentiate, practicând ramuri - probe sportive diferite, principala sarcina a profesorului de educatie fizica si sport, cel putin în primul semestru al acesti an de studiu, este aceea de a efectua evaluarea predictiva a tuturor elevilor, depistarea si recuperarea lacunelor de instruire, în scopul omogenizarii claselor si orientarii optiunilor elevilor pentru ramurile - probele sportive oferite de liceu.

           Daca la cele doua ore prevazute în planul de învatamânt se poate obtine la fiecare clasa înca o ora din curriculum la decizia scolii, situatia instruirii devine deosebit de avantajoasa. Având în vedere situatiile mentionate, profesorii de educatie fizica si sport din liceu vor face demersuri insistente pentru obtinerea orei din curriculum la decizia scolii la fiecare clasa, chiar daca pentru aceasta renunta la o parte din orele prevazute în curriculum la decizia scolii, care ar urma sa li se acorde claselor a X-a - a   XI-a.

           În acest caz, în ora de curriculum la decizia scolii se pot aborda, ca optional, noi continuturi la disciplinele prevazute în trunchiul comun al programei sau discipline noi, realizându-se, astfel, o instruire optima care sa-si puna amprenta pentru tot ceea ce urmeaza sa se realizeze în ceilalti ani de studiu.

           Desi programa scolara permite si predarea - învatarea unor ramuri - probe sportive alternative, pentru a asigura o instruire corespunzatoare care sa poata crea o mai mare diversitate de optiuni în clasa a X-a, se recomanda ca la acest an de studiu sa se abordeze în mod temeinic perfectionarea continuturilor obligatorii prevazute în programa.

           La clasele a-X-a si a XI-a lectia de educatie fizica si sport prevazuta în trunchiul comun pastreaza atât situatii de instruire si componente comune (organizarea grupei/clasei, pregatirea organismului pentru efort si influentarea selectiva a aparatului locomotor, revenirea organinismului dupa efort si încheierea lectiei), cât si elemente care le diferentiaza substantial de la un an de studiu la altul, cum ar fi:

-         abordarea simultana a mai multor ramuri - probe sportive, potrivit cu oferta educationala a profesorului  si optiunile elevilor;

-         organizarea predarii - învatarii pe grupe stabile, pe durata unui ciclu tematic;

-         stabilirea diferentiata a competentelor în functie de continut si de anul de studiu;

-         sisteme de actionare diferentiate pe grupe, si dupa caz, pentru fiecare elev, înlesnindu-le acestora realizarea traseelor individuale de pregatire;

-         instrumente si criterii de evaluare diferite.

           La clasa a XII-a (a XIII-a), pe lânga ora din trunchiul comun, ora din curriculum la decizia scolii poate deveni necesara pentru a se putea realiza eficient contributia educatiei fizice si sportive la realizarea obiectivelor - cadru, cât si la realizarea cadrului necesar recreerii si practicarii sportului potrivit optiunilor individuale.

           Documente specifice emise de M.E.C.T. precizeaza si responsabilitati pentru factorii educationali: conducerea liceului, catedra de educatie fizica, profesorul de educatie fizica si sport, elevii (ca practicanti si beneficiari).

           Evaluarea elevilor se face conform precizarilor actualului "Sistem National de Evaluare la Disciplina Educatie Fizica si Sport". Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii, rezultate din dezbaterea colectivului de catedra, profesorii trebuie, pentru fiecare clasa:

-         sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi evaluati în anul scolar respectiv si sa realizeze repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre;

-         sa elaboreze scale proprii pentru acordarea notelor 6 - 10 la probele masurabile în sistemul de evaluare;

-         sa precizeze structura probelor de evaluare introduse în completarea celor prevazute în sistemul national de evaluare si scale proprii pentru acordarea notelor 1 - 10;

-         sa determine criteriile de apreciere si notare pentru probele de evaluare prevazute în sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile;

-         sa prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare elaborat;